Masajul

   Primul masaj a apărut pentru data, din mangîierea mamei și din ocrotirea tatalui. În timpul când părinții, încercă, cu sufletul și mâinile lor, să-i dăruiasca cât mai multă energie, alinare, mângâiere, și iubire!

   Unii oameni consideră masajul un lux şi apelează la el, doar în situaţii de mare nevoie. Dar, ţinând cont de presiunile exercitate de societatea modernă, şi îndeosebi de cresterea frecventei bolilor provocate de stres, terapiile prin atingere, devin parte integrantă a vieţii cotidiene şi sunt recunoscute ca o componentă preţioasă a medicinii preventive.

   Din cele mai vechi timpuri, oamenii au căutat mijloace ajutătoare ca să isi vindece sau să uşureze suferinţele şi durerile lor. Au utilizat proprietăţile terapeutice primare ale apei, luminii solare si ale mişcării. Cel mai probabil este că aplicarea iniţială a masajului a fost un gest instinctiv, rezultat prin experienţa imediată a proprietăţilor curative ale acestora. Oamenii au observat că gestul de netezire, fricţionare şi frământare ale diferitelor părţi ale corpului uman poate aduce remedii pentru partile organismului, afectate de boală, lovite sau rănite.

   Se poate afirma deci că masajul, ca disciplină curativă, a apărut într-o manieră oarecum simultană la popoarele lumii, în paralel cu dezvoltarea celorlalte ramuri ale medicinii populare, şi asta încă din vremea culturilor primitive.

   Masajul este o prelucrare metodică a părţilor moi ale organismului, manual sau instrumental, în scop fiziologic, curativ, profilactic, regenerativ, estetic sau sportiv.

   Părţile moi ale organismului asupra cărora se acţionează prin masaj sunt:

• Pielea şi mucoasele;
• Ţesutul conjunctiv;
• Muşchii;
• Tendoanele şi ligamentele
• Vasele şi nervii;
• Organele profunde;
• Sângele şi limfa;
• Elementele articulare.

Masajul se poate realiza manual sau cu aparate special concepute, insa niciodata un aparat, indiferent cit de sofisticat ar fi nu poate inlocui atingerea unui seaman, exemplul incontestabil fiind acela ca atunci cind ne doare o anumita parte a corpului avem tendinta de a pune mina pe acea zona! .

Beneficiile masajului:

Scopul masajului este deopotrivă unul profilactic - el reprezintă o metodă eficientă pentru prevenirea bolilor, prelungirea vieţii şi încetinirea proceselor de îmbătrânire – cât şi unul terapeutic – este o metodă de tratament curativ a diferitelor afecţiuni şi dezechilibre patologice din organismul uman.

Scopul fiziologic al masajului constă în obţinerea unei funcţionări normale a aparatelor, organelor şi sistemelor organismului.

S-a constat că masajul :

· Îmbunătăţeşte circulaţia sângelui şi a limfei, care la nivelul celulei aduc nutrienţi şi oxigen, îndepărtând deşeurile şi toxinele;

· Determină modificări în structura sângelui, îmbogăţindu-l cu oxigen cu 10-15% mai mult;

· Ajută la detensionarea muşchilor contractaţi şi îi poate stimula pe cei slăbiţi, flaşci; poate întinde uşor muşchii şi ţesuturile, susţinând menţinerea elasticităţii lor;

· Măreşte secreţiile şi excreţiile corpului; s-a demonstrat că masajul măreşte producerea sucurilor gastrice, salivei şi urinei, pe acest suport având loc o eliminare mărită de azot, fosfor anorganic şi clorură de sodiu, ceea ce măreşte rata metabolică;

· Echilibrează sistemul nervos, calmându-l sau stimulându-l, în funcţie de nevoile individuale în acel moment;

· Influenţează organele interne, prin stimularea directa sau indirectă a nervilor ce le alimentează, vasele de sânge ale acestor organe dilatându-se şi permiţând o alimentare mărită cu sânge

Cunoaşterea efectelor fiziologice ale masajului face posibilă o mai bună înţelegere a beneficiilor asupra sănătăţii şi stării de bine a corpului. Ceea ce se produce în timpul unui masaj sub mâinile terapeutului, are o influenţă profundă pentru cei interesaţi de sănătate, de armonia propriului corp.